Un gand
Ati realizat vreodata cat de vital este pentru noi, persoane muritoare si pacatoase sa fim aproape de Dumnezeu in orice clipa? Daca nu ne apropiem sa citim cuvantul Lui, daca nu lasam ca gandurile noastre sa fie dominate de prezenta Lui, atunci totul e ca si pierdut.
De curand pastorul bisericii nostre a spus un gand interesant: “Atata timp cat noi pastram distanta fata de Domnul chiar si pentru o perioada scurta din zi, suntem in pericolul de a avea indoieli in privinta lucrurilor care pana atunci ni se pareau nocive, murdare pentru moralitatea si curatia caracterului nostru.” Mai bine zis, ni se “deschid ochii” si vedem lucrurile dintr-o alta perspectiva, incercand parca sa ne convingem singuri ca nu e chiar asa de pacatos un lucru si nu e nimic rau daca-l infaptuim. Spre exemplu, nu cred ca ar fi chiar asa de rau daca iau banii care tocmai i-au cazut colegului meu din buzunar si-i infund in buzunarul meu fara sa scot o vorba. Da, si nu consider gresit daca imi mai permit din cand in cand sa-mi mint prietenul cel mai bun sau sa spun o vorba rea despre alta persoana.
Vedeti, asa se joaca Satana cu noi. Lucreaza intr-un mod atat de subtil incat ne face sa credem ca ideea este a noastra personala, fara sa recunoasca ca de fapt el e cel care isi vara codita si ne convinge. Cauta exact momentul cand noi suntem cei mai vulnerabili, atunci cand suntem departe de Domnul si ataca fara sa-i pese. In timp ce el actioneaza si isi pune planul la cale, in mintea noastra aluneca atatea intrebari la care tot noi ne dam raspunsul. “Oare mai trebuie sa mai tinem la principiile invatate in copilarie, sunt asa de invechite si oamenii le-au abandonat. N-ar trebui sa fim si noi mai moderni? Ce atatea principii morale, porunci - sa nu furi, sa nu minti, sa nu poftesti, sa nu vorbesti porcos, sa nu, sa nu… Ia sa mai fac si cum simt eu, ca doar pe asta se pune baza astazi - pe simtaminte venite din inima. Va pun acum o intrebare: de unde stim ce sursa au simtamintele care ne inunda mintea? Vin ele de la Dumnezeu sau de la alta forta care incearca sa ne distruga prin propriile noastre actiuni?
Timpul trece, noi uitam complet sau partial de Cel ce ne-a creat si uite asa ne vine randul sa suportam consecintele actiunilor noastre, principiilor noastre slabite, modernizate. Cine e vinovat oare? Asa e viata dupa cum stim toti, toate lucrurile rele care le-am facut odata demult se intorc spre noi. Satana se intoarce impotriva noastra si “arata cu degetul, striga” ca sa se convinga ca vede si aude toata lumea, razandu-ne in fata. Ce tactica marsava! Oare care dintre cele doua forte ne vor binele? Cine este pentru noi, si cine e impotriva noastra?
Deciziile ne apartin, iar pentru noi sunt predestinate doua cai in viata. Una pe care o putem urma calauziti de Dumnezeu, avandu-l pe El prietenul si sustinerea noastra, iar cealalta este calea pe care o alegem noi fara Dumnezeu, influentati de forta care vrea sa ne tarasca cat de jos posibil. Ai doua optiuni in viata, prima pentru care trebuie sa te lupti, sa lucrezi cinstit si mai ales sa ai un Prieten ales langa tine, iar a doua prin care poti de asemenea sa primesti succes, bani, tot ce-ti doresti dar doar pentru o scurta perioada de timp, cu garantia sa fii nefericit si acoperit de vinovatie pana la moarte.
