Iacov 3
Tot capitolul 3 este realitate curata care ne face sa ne aducem aminte ca suntem oameni imbibati pana in crestetul capului de cel mai crud rau din lume - pacatul. Pacatul are multe unelte pe care le foloseste la maxima capacitate. Una dintre ele este chiar limba noastra, da, chiar acest “mic madular” cum il numeste si Iacov. Insa “Iata, un foc mic ce padure mare aprinde!” mai completeaza el si mare dreptate are.
De cate ori nu ne-am trezit ca “ne dam drumul la limba” in fata unei situatii delicate, in loc sa tacem? E mare lucru sa poti sa-ti asculti constiinta cand iti spune ca e momentul sa te opresti. Si de fapt ce e constiinta? Ca si in desenele animate cu Tom & Jerry unde exista un duh rau si unul bun, asa este si in viata noastra. Dumnezeu ne indeamna la lucruri bune si corecte, iar o voce satanica, de undeva de afara ne sopteste ca ar fi mai bine sa actionam in sens opus, aratandu-ne consecintele “favorabile”. Daca noi suntem oameni apropiati de Dumnezeu, vom putea decide care dintre cele voci este a lui Dumnezeu, altfel vom fi mereu confuzi.
Nu de putine ori am intrat in bucluc dupa ce limba mea cea dornica sa-si exprime parerea a spus mai mult decat trebuia. Da, acest organ micut care a intervenit si actionat ca si cum era independent de constiinta, ratiune, bun simt… Iacov scrie foarte inspirat, “Ea este aceea dintre madularele care intineaza tot trupul si aprinde roata vietii… Este un rau, care nu se poate infrana, este plina de o otrava de moarte… Din aceeasi gura iese si binecuvantarea si blestemul!”
Iacov continua amintindu-ne ca trebuie sa fim foarte atenti ce alegem sa pastram in inima noastra. Daca gandul nostru este mereu la rau, fiind mereu dornici de a descoperi motive de cearta, nemultumiti in viata, ca si cum am avea un nor ploios doar deasupra capului nostru, ce credeti ca va fi tentata limba noastra sa zica? Cum se va ivi ocazia vom incepe sa acuzam, criticam, sa aruncam nemultumire in toate partile, sa mai si vorbim de rau pe unul si pe altul. Pe cand, daca gandul nostru ar fi la Dumnezeu si la cat de binecuvantati suntem ca avem o viata in care putem sa ne bucuram de sanatate, locuinta, prieteni, etc., totul s-ar schimba in atitudinea si vorbirea noastra. Daca ne-am da seama ca bucuriile astea nu le avem fiindca le meritam, nu fiindca ni se cuvin, ci fiindca suntem iubiti de Dumnezeu, atunci am fi mai recunoscatori.
